E antrenorul personajul principal?

Sa reiau subiectul din postarea precedenta si sa spun cate ceva si despre popularitatea antrenorilor personali, despre nevoia de afirmare a celor tineri in afacerea aceasta si despre faptul ca nu antrenorul face treaba grea, nu antrenorul este personajul principal, ci mai degraba este un personaj cu aptitudini sportive, cunostinte tehnice in sport, metode pedagogice, personalitate placuta, etc. (cel putin asa ar trebui sa fie), care este dispus sa ajute, oferind cunostintele pe care le poseda, celor care sunt dispusi sa faca o schimbare in stilul lor de viata.

Zicala “ la pomul laudat nu te duce cu sacul” se potriveste cu ceea ce voi scrie.

Obisnuiam sa postez fel de fel de poze, clipuri, ipostaze cu “elevii” pe care ii antrenam sau urma sa-i antrenez. Mie imi place sa-i numesc “elevi”, deoarece ii invat ceea ce eu am acumulat in timp, referitor la ce poti face in sport.

De fiecare data cand procedam asa, se intampla ceva magic, pur si simplu apareau multi doritori de miscare, care vroiau sa-i antrenez. “Super!!!”- imi spuneam. Apoi am constatat ca majoritate lor nu era chiar asa de dornica sa primeasca cu bratele deschise noul stil de viata. Foarte multi renuntau dupa prima luna de efort, iar unii chiar mai rau… renuntau dupa 2 saptamani. Cu toate ca stiam ca nu gresesc, incepusem sa am indoieli cu privire la aptitudinile mele de antrenor, credeam ca fac ceva gresit, ca sunt prea dur, sau prea moale, ca elevii mei cedeaza ca-i “forjez” prea tare sau ca “nu scot untul din ei” suficient. De fapt nu era asta, ci mai degraba mirajul pe care il ofereau postarile mele. Era exact ca reclamele la banca, cand crezi ca e usor sa iti cumperi vila, dar de fapt nu-ti poti cumpara nici o garsoniera.

Schimband modul de abordare si oprind postarile, am observant ca vin la mine elevi care raman, au continuitate, muncesc la fiecare antrenament cu multa sarguinta si continua sa faca miscare chiar cand nu mai au cum sa vina sa-i antrenez, incepand sa se antreneze pe cont propriu.

Asa am tras concluzia ca nu eu sunt personajul principal, ci mai degraba elavii mei, cei care sunt hotarati cu adevarat, cei care fact tot posibilul sa-si duca telul pana la capat. La polul opus situandu-se elevii care se lasa atrasi de mirajul reusitei fara munca, cei care cred ca rezultatele altora si antrenorul vor face minuni si pentru ei.

Observ ca exista o agresivitate accentuata in a afisa zilnic postari despre sport, despre antrenorii care au reusit “sa-si” slabeasca elevii cu multe kg intr-o luna, cu exercitii din ce in ce mai revolutionare, cu metote din ce in ce mai intense, etc.

Nu observ nici o postare in care sa apara ratarea tintei dorite, sa arate un antrenor care afiseaza ca un elev al lui nu reuseste sa realizeze mare lucru sau ca cineva e suficient de curajos incat sa admita ca din 10 elevi care se apuca de sport, doar 2-3 au reusit sa se mentina.

“Reclama e sufletul comertului!” este ceea ce imi vine acum in minte, pentru ca pana la urma asa functioneaza, cu cat suntem mai vizibili, cu atat reusim sa atragem cat mai multi elevi. Problema este ca nu putem sa facem comert cu asteptarile oamenilor, nu e moral sa le vindem iluzii! Daca elevii nu au rezultate sustenabile, inseamna ca sunt dezamagiti si probabil renunta sa mai creada in reusita.

Am facut un experiment. Am ales doi elevi cu tipologii asemanatoare si teluri identice. Rezultatul experimentului o sa para surprinzator, deoarece prima oara am lucrat cu unul dupa metodele asa spus revolutionare, iar cu cel de al doilea am folosit metodele clasice. Dupa doua luni am facut invers. Rezultatul a fost urmatorul: metoda clasica a functionat mai bine pentru amandoi! Fiecare a avut cresteri de masa musculara si scaderi ale stratului adipos mai bune cu metoda clasica. Bineinteles ca nu pretind ca acest experiment poate fi universal valabil, exista posibilitatea sa se intample si invers, sa functioneze mai bine tipul de antrenament revolutionar.

Eu am convingerea ca elevul e personajul principal. Fiecare dintre cei doi elevi ai mei, pe care i-am implicat in experiment, au muncit la fel de sarguincios, au continuat sa vina la antrenament, chiar daca le-am schimbat metoda de a se antrena, si ce mi se pare cel mai interesant, este faptul ca au avut rezultate, indiferent de metoda pe care am aplicat-o pentru ei, chiar daca cea clasica a functionat mai bine.

Inca o chestie interesanta este faptul ca am folosit o rotatie de 2 luni si ma asteptam ca macar unul dintre ei sa reactioneze diferit, cel care a inceput cu antrenamentele clasice sa aiba rezultate mai vizibile la antrenamentele revolutionare, iar cel care a inceput cu cele revolutionare sa aiba o descrestere la cele clasice. Cel care a inceput cu cele clasice, cand a trecut la cele revolutionare a pierdut din stratul adipos dar si din masa musculara, iar cel care initial a pierdut masa musculara si strat adipos la cele revolutionare, a reusit sa castige mult in masa musculara la cele clasice, stratul adipos nesuferind modificari.

Eu nu promit ca nu voi mai posta cate un clip, dar promit ca voi fi mereu onest si voi spune lucrurile asa cum sunt.